Notele infrapaginale la C[r@ile Regilor sunt valabile \i pentru Paralipomene.
Capitolele 1-9 prezint[ o succesiune de liste genealogice, ]ncep_nd cu Adam, str[mo\ul comun, continu_nd cu str[mo\ii marilor ramuri ale omenirii \i focaliz_ndu-se apoi c[tre patriarhii poporului ales \i urma\ii acestora. }n ciuda numeroaselor aproxima@ii, omisiuni, neconcordan@e sau repeti@ii (ceea ce denot[ folosirea mai multor izvoare, biblice \i extra-biblice), ideea conduc[toare e limpede: totul converge c[tre dinastia davidic[, r_nduit[ de Dumnezeu s[ realizeze construirea templului, perpetuitatea sacerdo@iului \i des[v_r\irea cultului (acestea fiind garan@ia unit[@ii religioase monoteiste a lui Israel).
}n Facerea 25, 1 Chetura nu e men@ionat[ ca @iitoare.
T. M. adaug[: „… care au domnit ]n @ara Edom mai ]nainte de a se fi ridicat un rege peste fiii lui Israel”.
Cronicarul ]i men@ioneaz[ pe to@i cei doisprezece fii ai lui Israel, dar interesul s[u genealogic se va concentra cu prec[dere asupra triburilor lui Iuda, Simeon \i Veniamin (toate din sud), c[rora li se adaug[ tribul lui Levi.
Text dificil; reformulat prin recurs la Codex Alexandrinus.
Textul acestui verset, dislocat ]n vechiul original ebraic, a fost restaurat ]n versiunea OSTY.
ΓÇ₧Un loc de odihn[ΓÇ¥: un loc statornic. Dup[ lunga sa r[t[cire prin pustie \i dup[ migra@iile prin Canaan, cortul m[rturiei fusese adus de c[tre David ]n Ierusalim, dar nu ]nainte de a mai fi f[cut un popas, nedorit de nimeni, ]n casa lui Obed-Edom (vezi istoria ]n 2 Rg 6).
Versetele 12-16 ridic[ o problem[ dificil[ \i nerezolvat[: Potrivit versetului 12, |upim \i Iupim erau fiii lui Ir, dar ]n v. 15 reapar pe nea\teptate ]ntrΓÇÖo rela@ie incert[ cu Machir. Pe de alt[ parte, Maaca era sora lui Machir (v. 15), nu so@ia lui (v. 16).
Cu o u\oar[ interven@ie ]n punctua@ie \i for@_nd oarecum topica, ultima fraz[ poate fi citit[ \i altfel (\i mai aproape de adev[r): ΓÇ₧ace\tia erau ]nscri\i ]n Cartea Regilor lui Israel. |i Iuda, pentru f[r[delegile lui, a fost str[mutat ]n BabilonΓÇ¥. Pe de o parte, nu e vorba de C[r@ile canonice ale Regilor, ci de alte izvoare; pe de alta, textul (\i contextul) se refer[ numai la deportarea popula@iei din regatul de sud, Iuda, la c[derea Ierusalimului din 587 ]. H.
E vorba de cei ce sΓÇÖau ]ntors din robia babilonic[, ]n urma edictului din 538 ]. H. al lui Cirus. }ntruc_t acest capitol se ocup[ de cler (preo@i, levi@i \i ajut[tori), prin ΓÇ₧Israeli@iΓÇ¥ se ]n@eleg, aici, cei ce nu f[ceau parte din cler (laicii).
T. M. : ΓÇ₧Domnul fie cu el!ΓÇ¥
}n acest capitol, moartea tragic[ a lui Saul (ca pedeaps[ pentru p[catele lui) nu e altceva dec_t prefa@a la glorioasa domnie a lui David.
Relat[rii de mai sus, preluat[, aproape cuv_nt de cuv_nt, din 1 Rg 31, 1-13, cronicarul ]i adaug[, ]n urm[toarele dou[ versete, o glos[ teologic[ (cu trimitere la vr[jitoarea din Endor ΓÇö 1 Rg 28).
ΓÇ₧Valea Uria\ilorΓÇ¥ se mai numea \i ΓÇ₧Valea RefaimilorΓÇ¥, adic[ a primilor ei locuitori care aveau faima unor oameni cu statur[ gigantic[; se afla ]n apropierea Ierusalimului, fiind \i o u\oar[ cale de acces c[tre Betleem.
Textual: „… doi arieli din Moab”. }n@elesul ebraicului ariel (preluat ca atare de Septuaginta) nu este cunoscut; exist[ doar o vag[ presupunere c[ ar ]nsemna „om-ca-un-leu” (cu statur[, ]nf[@i\are sau putere de leu), adic[ un om greu de ]nvins. T. M. traduce (ca \i ]n 2 Rg 23, 20): „… pe cei doi fii ai lui Ariel Moabitul”, ceea ce nu spune nimic.
endýno = „a ]mbr[ca” ]n sensul de a lua complet ]n st[p_nire; = „a se ]mbr[ca”: a intra ]n posesia cuiva sau a ceva; cu acest sens duhovnicesc va fi ]nt_lnit ]n Rm 13, 14: „… ]mbr[ca@i-v[ ]n Domnul Iisus Hristos”; ]n Ga 3, 27: „… ]n Hristos v’a@i ]mbr[cat”; ]n Col 3, 12: „… ]mbr[ca@i-v[ cu sim@[minte de’ndurare, de bun[tate…”.
O motiva@ie nou[ (probabil suplimentar[) a evenimentului relatat ]n 1 Rg 29, 2-11.
T. M. : ΓÇ₧Uza \i AhioΓÇ¥.
Text identic cu cel din 2 Rg 6, 8.
Fa@[ de 2 Rg 5, 21, cronicarul relateaz[ momentul final: porunca lui David.
David se convinsese c[ chivotul Domnului nu trebuie transportat cu carul, ci pe umerii celor anume r_ndui@i sΓÇÖo fac[.
E vorba de ritualul purific[rii, obligatoriu ]nainte de un moment important.
Cortul era instalat ]n ΓÇ₧cetatea lui DavidΓÇ¥, adic[ pe muntele Sion.
Rolul lui Asaf \i al fra@ilor s[i levi@i era acela de a-L l[uda pe Domnul prin instrumente muzicale. Imnul care urmeaz[, acompaniat de ei, este extras din opera poetic[ a lui David, ]n felul urm[tor: vv. 8-22 / Ps 104, 1-15; vv. 23-33 / selec@ii din Ps 95, 1-12; vv. 34-36 / selec@ii din Ps 105, 1, 47-48. Interven@iile cronicarului ]n text au ]n vedere doar unele nuan@e.
Din 3 Rg 3, 4 \tim c[ regele Solomon obi\nuia s[ aduc[ jertfe pe o mare ]n[l@ime a Gabaonului. De aici, pe l_ng[ motiva@ia c[ ΓÇ₧era locul cel mai ]naltΓÇ¥, presupunerea c[ pe v_rful acelui deal poposise c_ndva chivotul Domnului (]n perioada ocup[rii Canaanului de c[tre Evrei) \i c[ acela r[m[sese doar loca\ul, ad[postul, c[ruia David i-a acordat o aten@ie cu totul special[.
Cortul era f[cut din piei de animale.
ΓÇ₧A-i zidi o cas[ΓÇ¥ (aici): a-i asigura urma\i.
Literal: „… ai vorbit de departe”: din perspectiva unui viitor foarte ]ndep[rtat.
„… ca la o vedenie a omului”: ca la un prototip uman; ca la un izvor al perfec@iunii.
lytr├│o = a elibera ]n schimbul unui pre@, a r[scump[ra. Sensul acesta va fi raportat \i la Iisus Hristos, care a eliberat neamul omenesc cu pre@ul S_ngelui S[u (Mt 20, 28; Ef 1, 7; Tit 2, 14).
Cronicarul omite, cu bun[ \tiin@[, episodul penibil David-Bat\eba-Urie-Natan, dar omite, probabil din neaten@ie, versetul 29 din 2 Rg 12 ]n care se spune c[, ]n final, \i David a participat la cucerirea Rabei.
}n traducere (foarte) literal[: „Iar pe poporul din ea l-a scos afar[ \i l-a t[iat cu fer[str[ul \i cu topoarele \i l-a despicat ca pe lemne”. A\a apare textul ]n aproape toate edi@iile rom_ne\ti (dar \i str[ine, mai vechi, precum KJV). Eroarea vine de la traducerea necritic[ a verbului diaprío, al c[rui sens primar este „a t[ia ]n dou[ cu fer[str[ul”. Folosit ]ns[ la timpul trecut, ca ]n cazul de fa@[ (diéprisen), el ]nseamn[ „a tortura”, „a chinui”, „a face pe cineva s[ sufere” (sau, cu o nuan@[ mult mai temperat[ „a se m_nia”, „a frem[ta de furie” ]mpotriva cuiva, ca ]n FA 5, 33; 7, 54). A\adar, e vorba de supunerea prizonierilor de r[zboi la munci for@ate (de care avuseser[ parte \i fiii lui Israel ]n Egipt). }n compara@ie cu 2 Rg 12, 31, cronicarul omite munca la cuptoarele de ars c[r[mid[. („A despica lemne”: preluat, aici, din Codex Vaticanus).
Asupra acestui incident vezi nota de la 2 Rg 24, 1. De remarcat c[ lipse\te ΓÇ₧m_nia lui DumnezeuΓÇ¥; p[catul lui David e opera diavolului (]n T. M. : ΓÇ₧SatanaΓÇ¥).
Ornan e una \i aceea\i persoan[ cu Aravna din 2 Rg 24, 18-25.
Numele lui Solomon deriv[ din \alom, care ]nseamn[ ΓÇ₧paceΓÇ¥ (sau ΓÇ₧prop[\ireΓÇ¥).
ΓÇ₧Mai-marii DomnuluiΓÇ¥ aveau, dup[ toate probabilit[@ile, atribu@ii cu totul speciale, de drept divin, care nu ne sunt cunoscute. Oricum, acest genitiv trebuie citit ca ]n expresiile ΓÇ₧frica lui DumnezeuΓÇ¥ = frica de Dumnezeu, sau ΓÇ₧m_ntuirea lui DumnezeuΓÇ¥ = m_ntuirea care vine de la Dumnezeu.
Autorul Paralipomenelor pune un pre@ deosebit pe tagma c_nt[re@ilor. Ace\tia sunt recruta@i din trei familii levitice: Asaf, Iditun \i Heman. (Ca ]n foarte multe alte cazuri, prin ΓÇ₧fiiΓÇ¥ se ]n@eleg ΓÇ₧urma\iΓÇ¥, descenden@i dintrΓÇÖun p[rinte comun).
O f[g[duin@[ a lui Dumnezeu este ]ntotdeauna condi@ionat[ de credincio\ia \i comportamentul omului.
C_nd Dumnezeu devine obiectul c[ut[rii omului, El este Cel ce i Se face cunoscut acestuia.
}n v. 12 se spune c[ David avea planul ΓÇ₧]n minteΓÇ¥. Men@iunea de aici: ΓÇ₧]n scriere de m_na DomnuluiΓÇ¥ se refer[ la ΓÇ₧izvodulΓÇ¥ cortului leg[m_ntului, pe care Dumnezeu, prin revela@ie direct[, i-l d[duse lui Moise ca prototip al viitorului templu (I\ 25, 9, 40).
Solomon fusese desemnat direct de c[tre David ca succesor al s[u (23, 1); acum are loc aclamarea din partea poporului, care confirm[ astfel op@iunea regelui.